Întâiul document care vorbeşte de Calimaneşti, ca de altfel şi despre Manastirea Cozia, este datat la 20 mai 1388 (6896). Aici Mircea cel Batrân spune ca: ,,… a binevoit Domnia mea sa ridic din temelie o manastire .. . la locul numit Calimaneşti, pe Olt, care a fost mai înainte satul boierului domniei sale Nan Udoba, pe care cu dragoste şi multa osârdie, dupa voia domniei mele, la închinat mai înainte, zisei manastirii”.
Prima descriere a meleagurilor Coziei o datoram lui Gavril preotul de la Athos, aratând ca ,,este plina de toate bunatatile”, ,,care şi noi am vazut cu ochii noştri acel loc şi i-am zis pamântul fagaduit”.
Cele mai vechi urme arheologice dateaza din perioada de tranzitie da la neolitic la epoca bronzului, ceramica recoltata aici încadrându-se în culturile Cotofeni şi Glina3. Descoperirile de la Cozia Veche, tezaurul de monede dacice, format din 300 piese gasit la Jiblea, precum şi monedele de la Bivolari, atesta existenta unei zone cu puternice aşezari dacice, unde se afla şi un puternic nod rutier.
Dupa cucerirea Daciei, romanii au împânzit teritoriile care înconjurau masivul Cozia cu puternice fortificatii.
    Pe malul stâng al Oltului, în poiana Bivolari, în timpul lui Hadrian, romanii au ridicat castrul Arutela în anii 137 – 138, ca punct strategic de aparare al Limes Alutanusului.
Marile evenimente petrecute în istoria neamului au avut rasunet şi corespondente şi în acest loc de tara.
1821 – Tudor Vladimirescu lasa 100 de panduri la Cozia pentru a îngriji zaharelele ce sunt acolo şi tot aici şi-au gasit refugiu paşoptiştii Dinicu Golescu, Popa Şapca şi altii, iar A. I. Cuza va cunoaşte entuziasmul locuitorilor cu prilejul vizitei facute pe meleagurile Oltului în iunie 1859.
În anii urmatori lui 1864, Calimaneşti îşi stabileşte definitiv vatra prezentând în cadrul plaiului Cozia 5 catune: Calimaneşti, Gura Vaii, Seaca, Tigania şi Caciulata.
Urmând firul istoriei strabatem evenimentele Primului Razboi Mondial în care şi-au gasit sfârşitul multi locuitori din Calimaneşti şi Jiblea, urmând apoi cel de al Doilea Razboi Mondial în care filele cronicilor au fost scrise cu jertfe şi sânge.
Fiecare generatie trebuie sa-şi cunoasca istoria neamului, istoria locurilor unde traieşte, nici noi nu o putem uita, de aceea ne-o amintim şi astazi.
    Istoria acestor locuri mai este legata de o comoara – izvoarele tamaduitoare - şi cum spunea Alexandru Golescu Negru în 1859 ,,o comoara, un izvor unic în felul sau” – Caciulata.
Efectul terapeutic al apelor minerale din Calimaneşti îl mentioneaza C. Marsil în 1827 în ,,Curierul Românesc” iar prima analiza a apelor a fost facuta în 1830 de dr. C. Fr. Siller iar apei de Caciulata de doctor Bernard în anii 1868 – 1869. Alexandru Golescu Negru a facut prima captare, ferind izvorul de furia apelor. În temeiul raportului efectuat de doctorul Carol Davila, domnitorul Barbu Ştirbei a dispus sa se efectueze lucrari de captare şi aductie a apelor minerale, sa se cladeasca ,,un numar de 50 de încaperi de bai şi alte atâtea osebite încaperi de locuinta …” fapt ce s-a petrecut cu mult mai târziu.
    Tot doctorul Carol Davila este acela care dându-şi seama de efectul curativ al izvorului Caciulata nr. 1 îl recomanda şi împaratului Frantei Napoleon al 3-lea care face cura, suferind de litiaza urinara.
În anul 1873 la expozitia internationala a apelor minerale de la Viena, apei de Caciulata i se atribuie medalia de aur, iar buteliile de Calimaneşti obtin mentiuni. La expozitia internationala de alimentatie şi ape minerale ce a avut loc la Bruxelles, apa de Caciulata primeşte cea mai mare recompensa ,, Diplome de Grand Prix” însotita de medalia de aur.
Între 1882 – 1884 s-a construit Stabilimentul balnear de la Calimaneşti, cu servicii complexe de masa, cazare şi tratament, actualul hotel Central care a cunoscut serioase îmbunatatiri în anii din urma.
În anii 1901 – 1902 izvorul Caciulata este captat, lucrarea fiind executata de inginer I. G. Cantacuzino.
Din 1910, statiunea trece în concesiunea Societatii ,,Govora – Calimaneşti”, iar în 1912 se construieşte Cazinoul din Ostrov. În 1924 se construiesc Hotelul 1 şi Jantea, Bazarul şi Teatrul cu Terasa Olt (localul unde astazi functioneaza biblioteca).
Din 1927, Calimaneşti devine oraş. Primul director medical al statiunii a fost doctor C. Frumuşianu, a carei statuie se afla în fata hotelului Central.
1928 – 1944 pavarea şoselei din dreptul primariei pâna la izvorul Caciulata.
La 25 aprilie 1948, doctor Traian Dinculescu, asistat de directorul tehnic al statiunii, Ludovic Balogh, a predat primarului oraşului Calimaneşti, Tiberiu Cioroianu, bunurile societatii ,,Govora – Calimaneşti” care, dupa actul nationalizarii au intrat în proprietatea statului.
Au urmat ani şi ani în care s-au adaugat numeroase obiective social-culturale care au întregit zestrea oraşului Calimaneşti cu localitatile sale aferente: Seaca, Jiblea Veche, Jiblea Noua, Pauşa şi Caciulata.
În Caciulata cele doua hoteluri, Vâlcea şi hotelul Sindicatelor (hotel Traian), ofera celor sanatorizati conditii optime de cazare şi tratament.
7 septembrie 1977 este actul de naştere al ctitoriei celei mai mari hidrocentrale de pe Olt – hidrocentrala de la Turnu – care dispune de putere instalata de 70 de megawati apoi a urmat o alta la Calimaneşti unde zeci de oameni au cladit salba de lumini de pe Olt.
Complexul balnear Cozia, care cuprinde cele trei hoteluri: Caciulata, Cozia şi Oltul, date în folosinta între anii 1976 – 1979, cu dotarile existente fac ca aceasta microstatiune Cozia sa fie un sezon permanent pentru turiştii care poposesc aici, directori ai statiunii erau atunci Constantin Predescu şi doctor Gheorghe Mamularu.
    Pentru ca tot vorbeam despre comori şi muntii care înconjoara Cozia – Narutu – i-am putea numi aşa. Istoricul grec Herodot credea ca este muntele sfânt al dacilor Kogaionon. Un munte cu mari perspective de dezvoltare turistica, cu o rezervatie naturala complexa înfiintata în 1966, declarata Parc National în 1990, cu o fauna şi o flora deosebita şi o clima specifica muntilor de înaltime mijlocie care asigura adapost depresiunii Jiblea în care ne aflam, fiind feriti de temperaturi foarte scazute iarna sau foarte ridicate în timpul verii, la aceasta contribuind şi padurile din jur.
18 octombrie 2001 darea în folosinta a instalatiei de distributie a apei geotermale pentru încalzirea locuintelor, lucrare la care a contribuit Cancelaria Austriei prin donatia facuta.
    Pe meleagurile noastre, vatra cu bogate traditii istorice şi culturale, documentele atesta existenta şcolii înca din secolele XIV – XV. La manastirile Cozia, Bistrita, Govora şi Râmnic a ars flacara sacra a culturii, meşterii copişti şi tipografi au durat opere trainice. Prima şcoala manastireasca functioneaza în 1415 la Cozia, ctitoria lui Mircea cel Batrân. În liniştea de la manastire s-au zamislit ,,Pripealele” lui Filotei monahul (Filos) marele logofot al lui Mircea cel Batrân), testamentul zguduitor al Teofanei – mama lui Mihai Viteazu, Lexiconul slavo-român al lui Mardarie Cozianul, Ghenadie Cozianul poate fi socotit cel dintâi poet român popular, arhimandrit Gamaliil Vaida a lasat moştenire lucrarile valoroase despre ctitoria voievodului, Manastirea Cozia şi alte talmaciri.
În secolul XVIII functionau în continuare şcolile manastireşti iar continuitatea acestora este demonstrata şi de o inscriptie în pridvorul bolnitei din martie 1774.
În 1820, din initiativa unui grup de locuitori aflam ca ia fiinta prima şcoala cu dascali platiti de catre parintii elevilor cu doi sfanti pe luna, iar certitudinea de existenta la Calimaneşti o avem în 1837 când aceasta era frecventata de 61 de elevi (52 baieti, 9 fete) din totalul de 282 de copii. În 1857 la Jiblea Veche functiona şcoala cu trei clase având 28 de elevi iar în 1907 ministrul de atunci Spiru Haret a participat la aniversare.
Începuturi care de-a lungul timpului au facut sa privim realitatea de astazi, când în oraşul nostru functioneaza trei unitati de învatamânt general, Grupul Şcolar Administrativ şi de Servicii – unitati dotate cu laboratoare, spatii pentru desfaşurarea în conditii optime a unui învatamânt care, prin dascalii care îşi desfaşoara activitatea aici, elevilor, foarte multi la numar, sa obtina premii şi distinctii la olimpiadele pe tara. Foarte multi absolventi de liceu au reuşit sa-şi înscrie numele în diverse sfere de activitate: medici, profesori, cercetatori, actori, scriitori, sociologi, publicişti, pictori şi altele.
    Din toamna anului 1998 a luat fiinta prima forma de învatamânt superior: Colegiul de Geografie, ca filiala a universitatii din Bucureşti, iar în 1999 o filiala a Facultatii de Ştiinte Economice a Universitatii Lucian Blaga din Sibiu.
La 12 decembrie 1914, la Calimaneşti se pun bazele ,,Societatii de Patronaj Şcolar”, care îşi propune sa contribuie la organizarea de activitati cultural educative de masa în şcoala cât şi în rândul satenilor, organizarea unei biblioteci, al unui muzeu şcolar cu diferite obiecte intuitive conform programei şcolare. O data cu construirea caminului cultural în 1939, aici se gasea o sala de spectacole şi biblioteca sateasca înzestrata cu carti din diferite domenii.
    1950 este anul în care ia fiinta biblioteca statiunii cu un fond de carte de aproximativ 2000 de volume iar astazi zestrea ei şi de ce nu şi a noastra se ridica la 60.000 de volume, un fond bogat, diversificat, ce poate satisface gusturile cititorilor de toate vârstele, de toate profesiile. Biblioteca A. E. Baconsky mai cuprinde donatii în carte facute de Leon Baconsky, 8 tablouri – portrete apartinând pictorului calimaneştean Virgil Moise, expozitia de pictura ,,Calimaneşti odinioara” cu 25 de tablouri donate de pictorul Mihai Scarlatescu, 400 de volume cu autografele scriitorilor care s-au întâlnit cu cititorii, activitatea desfaşurata cu cele doua filiale la Jiblea Veche şi Jiblea Noua, cenaclu literar, înscrie aceasta institutie pe primul loc în judet, asta datorata şi oamenilor pasionati de aici.
    Casa de cultura a desfaşurat activitati bogate de-a lungul timpului, ne vom opri la câteva dintre ele:
1.Constituit la 31 mai 1950 – Teatru de amatori al Caminului cultural Jiblea Veche, preluat de Casa de cultura a desfaşurat o activitate prodigioasa, laurii n-au întârziat sa apara şi în 1971, la cel şaselea festival de teatru de amatori ,,I. L. Caragiale” cu piesa ,,Comedie cu olteni” de Gheorghe Vlad, obtine locul I şi titlul de laureata cu medalia de aur. Erau în formatie Alexandru Balaşel, Constantin Roznovan, Emilian Popescu, sotii Maria şi Aurel Baidan, Marijana Zamfir, Georgeta Georgescu, Florin Chiriac, Marin Cornelia şi altii. S-au adaugat alte şi alte piese din repertoriul dramaturgiei româneşti şi universale.
2. Doina Oltului – anii 1968 – 1978 – ansamblu de cântece şi dansuri sub conducerea dirijorului Mihai Preda şi a coregrafului Aurel Cinca, ansamblu care efectueaza primul turneu artistic în strainatate din istoria culturala a Vâlcii, 7 – 17 iunie 1969 în Bulgaria la Tolbuhin, 3 – 8 iulie 1970 Iugoslavia – Ohrid, 22 – 26 iulie 1972 Italia la Tarcento. Se poate spune ca cele trei turnee au marcat anii de pionierat ai afirmarii valorilor culturale vâlcene.
3. 1970 Festivalul National ,,Cântecele Oltului”, care a început în vara anului 1969 la Fagaraş. În ultimii ani din nou se desfaşoara numai la Calimaneşti şi devine un lung poem simfonic al cântecului şi dansului popular la care participa mesageri din judetele strabatute de Olt: Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Vâlcea, Teleorman şi Olt. Au mai fost prezente la festival formatii din: Mexic. Bulgaria, Turcia şi Cipru. Tot în acest cadru avem în fiecare an şi o ,,frumoasa Oltului”.
4. Teatru de papuşi condus de profesor David Ion obtine deasemenea premiul întâi, corul mixt al sindicatului învatamânt condus de profesor Cârstea Veronica şi grupul vocal feminin condus de profesor Dicu adauga în palmaresul lor premii peste premii.
Vila scriitorilor Gala Galaction a fost un loc în care pâna la 1989 foarte multi condeieri şi-au gasit refugiul şi liniştea necesara pentru a crea, amintim doar pe câtiva: Marin Preda, Laurentiu Ulici, Mihai Drumeş, Mircea Sântimbrean, Agatha Grigorescu-Bacovia, Dragoş Vrânceanu, Constantin Mateescu, Ileana Vulpescu, Amitha Bhose Ray, Alexandru Jebeleanu şi altii. S-au oprit aici sa scrie inspirati de Olt şi de umbra lui Mircea cel Batrân cum au facut-o mai înainte: Grigore Alexandrescu, Octavian Goga, Mihai Eminescu, Gala Galaction, Geo Bogza, A. E. Baconsky, Virgil Carianopol, Adrian Paunescu, Valeriu Anania … dar linişte şi pace nu-i decât la Cozia, la Ostrov, sau în bisericile pe care le avem daruite de înaintaşi şi asupra carora trebuie sa ne oprim pentru ca ,,la început a fost cuvântul”:
- Manastirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Batrân între anii 1386 – 1388, 1393, în stil bizantin autentic, aici aflându-se mormântul lui Mircea cel Batrân şi al maicii Teofana, muzeul manastirii cu valoroase seturi de odajdii din secolele XVI – XIX, vechi manuscrise, tiparituri, broderii, obiecte de cult.
- Biserica bolnitei – construita în 1544 de catre Radu Paisie. Ea reprezinta un valoros monument de arhitectura.
- Schitul Ostrov. 1518 – 1522 – ctitoria lui Neagoe Basarab şi a sotiei sale Despina Doamna, aici s-a calugarit Teofana mama lui Mihai Viteazu, tot aici aflam icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.
- Biserica sfintii arhangheli Mihail şi Gavril zidita între anii 1711 – 1715 în timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino, denumita şi ,,biserica de piatra” – declarata monument istoric.
- Biserica din Pauşa ridicata în anul 1854 în zilele domnului Tarii Româneşti – Barbu Ştirbei, terminata în 1857 în vremea printului Alexandru Ghica Caimacanul.
- Biserica din Jiblea Veche este citata într-un document din anul 1699 din vremea lui Constantin Brâncoveanu, ridicata între 1857 – 1862 în locul celei vechi.
- Biserica sfintii apostoli Petru şi Pavel din Calimaneşti ridicata din initiativa preotului Constantin Constantinescu prin contributia locuitorilor între 1910 şi s-a târnosit la 1920 în stil arhitectonic românesc, pictura realizata de Alexandru Hentia (fiul pictorului Sava Hentia).
- Biserica din Jiblea Noua zidita între 1935 – 1945 cu contributia enoriaşilor şi a muncitorilor de la cariera Cozia. Pictura Bizantina apropiata de cea de la Fedeleşoiu. Vreme de 40 de ani preotul carturar Sandu Dumitru, autor al monografiei eparhiei Râmnicului şi a Argeşului a retemeluit biserica, a facut subzidiri, a împrejmuit biserica şi cimitirul cu ajutorul enoriaşilor.
- Cozia Veche – pe ruinele fostei bisericute s-a construit o alta între 1996 – 1997 cu hramul ,,Taierea capului sfântului Ioan Botezatorul” (29 august) – ctitor Mihaila Ion.
Şi aşa s-a scurs vreme, ne aducem aminte ca marele istoric Nicolae Iorga vizitând aceste locuri de doua ori, numeşte Calimaneştiul ,,Sinaia Vâlcii”, iar peisajul care încânta pe oricine, diversitatea factorilor de cura, fac ca aceasta localitate sa fie perla statiunilor de pe valea Oltului.
    La aceste fapte şi întâmplari se vor adauga alte şi alte, alte generatii vor talmaci hrisovul lui Mircea cel Batrân, de ce nu şi aceasta ,,foaie de zestre” a oraşului nostru, Calimaneşti pe Olt.
    Alti oameni, aceleaşi locuri, alte întâmplari.